Remediu

Remediu

9,17 lei14,68 lei

Clear
SKU: N/A Category:

Description

O piesă de teatru, poate fi o frescă socială, așternută pe panorama papirusului, cea a vieții
trăite de o parte dintre noi într-un mediul viciat de mercantilism și hedonism, alături de plăceri
oferite, contra cost, în ultimii 28 de ani de capitalism. Deși în spatele tuturor acțiunilor pulsează
dragostea, dar una de genul celei în care: „și el și ea iubeau; el pe ea, iar ea pe altul”, lupta pentru
dominație și putere se dă în permanență. Povestea se desfășoară în vremurile străvechi, însă
năravurile viețuitoarelor cu două picioare sunt aceleași, atunci ca și acum. Autorul, prin
dialogurile spumoase, unele dintre ele care îți încîntă auzul, prin psihoana- lizele exprimate de
„Conștiința” Dictatorului Olimpos și ale acestuia din urmă, dar în special prin versificarea
slovelor sale, a încercat doar să se apropie, atît cît a putut, de acei corifei ai literaturii și
universale care l-au format.

Fragment
Olimpos

– Tu te-ai avut cu ăla, te ştie mult prea bine,
Ce unduiri din coapse şi cît săruţi de bine.

Octavia

– Ăl momîrlan te minte, nimic n-avui cu el;
Doar vezi că n-are minte și-îi prost precum un miel.

Conştiinţa

Ce minte, Doamne, are, iar el vru să o creadă.
Să fi-mpăcat cu soarta, care te dă pe brazdă.
Și ce mai soartă dară, atît de nemiloasă,
Cînd ştii că porţi coroana, cu coarne, odioasă.
Prostit de zîmbetu-i şăgalnic, aproape îl învinse.
Cu paşi înceţi, pe nesimţite, Octavia la fante-ajunse,
Îl trase mai de-o parte și îi spuse:

Octavia

– Nu-i mai vorbi de mine. Nu ştii cît îi de gelos…,
Acu’ lasă-mă-n pace, că nu-i deloc frumos.

Plebeu I

– Bine, OK, pipiţo, mă voi da la o parte.
Cînd o să tragi de mine, eu n-o să-ţi mai trag parte.

Conştiinţa

A spionat dar totul, aşa că-l aştepta.
Veni încet la el, privindu-l, asculta.
Plebeu I

– Ea nu vrea să-ţi mai cînt, tăcut să fiu, mormînt.
E doar o paraşută, crede-mă…, pe cuvînt.

Olimpos

– Cum zici aşa o fi şi pică eu nu-ţi port,
Dar fiindcă-i specială voi ştii cum să mă port.
Conştiinţa

Să fi minţit plebeul? Acum cînd îi privește,
Perechea-i potrivită, dar el…, tot o dorește.
Și zise-ncontinuare, ca pe nepusă masă:

Plebeu I

– Îi place să se frece, ca ea sunt cîte vrei.

Olimpos

– Ce…, voi a mă convinge s-o las, ca tu s-o iei?

Plebeu I

– Eu doar îi fac servicii, atunci cînd are chef;
Sunt pentru ea o joacă, aşa că o să plec.

Conştiinţa

Un alt plebeu, tovarăş, nasul el şi-l băgă,
Un blond, firesc și tînăr, așa ca-n baligă:

Plebeu III

– Aceea-i fata care, după ce te sărută,
În pat la altul fuge, aşa, ca de derută.

Conştiinţa

Da, ce le mai ştiu ăştia. Pe el doar îl provoacă

Și vor să îl irite, aşa s-o lase baltă.

Gîndesc să îi dea pace, ast-ar voi-o ei,
Întinde-o, ei la goană, nemernicii, mişei.
Însă e imposibil, mai bine pleacă ei,
El n-o să stea de-o parte, se va lupta ca leii.
Își va vedea de treabă, c-o ură-aşa nestinsă,
A noastră hotărîre, pe ei va fi prelinsă.
Plebeii între ei:
Plebeu I
– Am cam sfeclit-o dară, cu-al nostru dictator.
Pericolul îi mare şi aş putea să mor.
Plebeu II

– Să punem mîna dară, pe bani şi om fugii.
Căci temniţa ne paşte, şi biciul ca să ştii.
Plebeu I

– De gîde-mi este frică, un bici l-oi suporta,
Mie îmi place viaţa, deşi e o hazna.

Conştiinţa
El i-a lăsat să fugă, deşi ei n-au ştiut,
Dar ale ei fapte… comise…, l-au durut.
Cam asta fuse totul în acel episod,
Prezentul îi pătrunse, reluară dialog.

Additional information

Format

PDF, carte tipărită

Coperta cărții

Download

Fragment carte

Download