Cabaret

Cabaret

10,09 lei15,60 lei

Clear
SKU: N/A Category:

Description

Cabaret

O seară de pom(a)(i)nă

Pe cele două laturi ale scenei apar doi romi, care dau la o
parte cortina și privesc hoțește la stînga și la dreapta apoi se stre-
coară, pe furiș către mijlocul scenei pentru a deschide spectaco-
lul, insinuîndu-se în prezentatori. În spatele lor se coboară, de sus,
pe cortină, care este închisă, un banner uriaș cu imagini tridimen-
sionale cu turnul Eiffel, Sena, cu unul dintre poduri și cu
Arcul de Triumf, imagini care sugerează Parisul:
Rom 1 – Nous sommes içi, pe voi vous derangez (pronunță și
ultima consoană mută, „z”-ul.) să încasăm lovele de français.
Rom 2 – Hai s-o punem de-o ciordeală, că acuș apar cei blonzi.
Rom 1 – Ăi precis, cum ne ginesc, ne slobod ca vagabonzi.
Rom 2 – Franțuzii-s cîrpănoși și nu-i poți jumuli.
Rom 1 – „Ui, ui”… au mulți d’argent, se țin doar de prostii.
Apar prezentatorii, o pereche de tineri, cu vîrste cuprinse între
24-28 de ani, care de cum îi văd pe romi le zic:
El – Voi romani de spiță romă, magraoni cu iz de-aromă
Emigranți de Ferentari, hoți, borfași și găinari.
Ea – Ați ajuns pîn’ la Paris, capitala-unui vis
Însoțiți de puradel, făt produs într-un bordel.
Imediat cum își trag răsuflarea, unul dintre romi îl privește pe tînăr și-îi
face cu ochiul adresîndu-i-se:
Rom 1 – Te traduce Franțuzoiaca?…
Rom 2 – Este tare pițipoanca…
Rom 1 – Pentru Euroi gacica…
Rom 2 – Și-o va pune păsărica.
El – Uși de-aici șnapanilor! Hai, luați-vă zborul!
În Turn…, șo pe niponi, c-acolo e Oborul.
Ea – Pe Marghioală, bogăția, doar așa oi cuceri.
Gaborii or sta la pîndă, chiar pe voi a vă găbji.
Rom 1 – Bă fante de Colentina, fufa asta…, arde-o-ar vina,
Rom 2 – O să-ți facă zile grele, și-o să ai multe belele.
Rom 1 – Parașuta-i tare-n cloanță, și-o s-ajung-o cotoroanță.
Rom 2 – Arde-i dar doar mardeală, chiar de-i bună la cordeală.
Pr. – Teroriștii stau la pîndă, pe Pirandă să ți-o prindă
Ea – Cu ea or să se însoare, ți-o vor sufla ca o boare.
El – Hai, fă, pași că timpul zboară
Ea – Fugi cu ursu, para chioară, căci de-mi voi chema
gealații, ați sfeclit-o, ca levanții.
Cei doi își mișcă brațele întinse ca avioanele și strigă:
– Văleleu… Crra, Crra, Crra…,
în timp ce ies din scenă.
Se ridică cortina pe fond muzical iar cei doi tineri rămași
pe scenă își încep numărul:
El – Bună seara…
Ea – Bună seara…
El – În seara asta voi trăi momente pline de plăceri…
Ea – O noapte-obișnuită-n care…, permanent… tu ceri…
El – Porția… din nou… a-mi da…
Ea – Asta…, de oi merita…
El își îndreaptă privirile spre ea, apoi către public:
– Vorbe dulci… s-o cucereeesc…
Ea, face un pas ferm:
– Vreau averea să îmi creesc…
El – S-o răsfăț… și s-o sărut…, toate astea-n-așternut.
Ea – Orișicît l-ar fi durut, mie…, banii… mi-au plăcut!
El – N-ai ce-i face…, astea-s ele… le-om iubi…, pînă la piele.
Cei doi fac o pauză de cîteva momente:
Ea strigă:
– Dar… să apară… baletul…
El – Și să-nceapă… cabaretul.
După care ies din scenă fiecare pe altă parte a scenei.
Prezentarea – 2 minute și 20 secunde
Una cîte una apar șase dansatoare-balerine de pe ambele părți
ale scenei, apoi intră partenerii lor, tot în număr de șase cu care se produc
pe durata a circa 3 min. pe ritmul uverturii – muzică de jaz.
Intră prezentatorul care anunță o surpriză cantabilă, melodiile:
Șoriticienii, Tiranul, Sunt o damă de toți pică.
Durata a cca 12 minute.
În același timp trei balerine și doi balerini dansează și se produc pe scenete adecvate muzicii, apoi se retrag și se lasă cor-
tina, care se ridică după circa 20 de secunde, perioadă de timp în care
se aude glasul puternic al lui X., care se întreabă:
– Ceee, s-a și terminat spectacolul? Dar eu pentru ce-am venit aici? X. se apropie de marginea scenei, privește la public și ve-
rifică cu o mînă pusă la ochi sala, apoi exclamă:
– Mda, … merge…
După care se așează pe un fotoliu. E îmbrăcat la patru ace, într-un costum uni, cu bretele și cravată. Gîndește cu voce tare, în
fața unei mese, pe care se află o sticlă de șampanie, una de vin și
două pahare:
X. – Mintea iar îmi zboară și la femei gîndesc…,
Și cît de des o fac, de-mi vine s-ameţesc?!…
Se linge pe bot, își mușcă buzele, face grimase, de la stînga
la dreapta, cu ochii bulbucați și mirați, apoi își dă o palmă peste obraz. Se ivește Cacanova îmbrăcat în ospătar, care se îndreaptă spre
el, aranjează tacîmurile, șervețelele și privește către public, făcînd un
gest cu mîna dreaptă, c-a înnebunit și îi dă replica:
C. – Ce minte…, dar și ce fantezie…,
Creier bolnav… plin de amnezie.
X. se uită cu ochii speriați la stînga și la dreapta, fremătînd de
neliniște:
X. – Nopți albe minunate… vai, vai, „O tempora…”,
Se scurse vremea… dară, suntem în Gomora.
X. ridică braţele deasupra capului, apoi le lasă în jos.
C. – Şi ce mai viață fost-a…, e-adevărat, cam bej,
Dar ce mizerie ca lumea:… „Mais, ou sont les neiges…?”
X. – Frumoase clipe fură…, nu am nimic a zice,
Pe-atunci eram un june…, și ne jucam popice. X. face o pauză, se scoală din fotoliu, închide ochii, cu faţa la public și continuă: X. – Elviroo…, unde-mi ești? Deja ai apărut?… Te-arăți așa timidă?!… Parcă n-ai fi băut?

Additional information

Format

PDF, carte tipărită

Rezumat

Download